Cred ca stiu miliarde de cuvinte,dar nu am niciunul care sa-mi defineasca ceea ce sper, atunci, cand inima imi e fierbinte...
alerg cu gandul si ma duc pe drumul pe care va fi altfel.La fel,as vrea sa fie clipa cea de inainte,cand noi eram doar noi si nimic nu mai conta,mi-e greu,dar inca-mi vine-n minte ,un strop ,sau doi curgand,pe unde m'atingea...privesc prin ochi straini ,diversi,dar seamana cu cei de la inceput...sunt diferiti,dar vad la fel ca prin ai tai,UN SOARE si-un SARUT..
De ce sa tii tot ce ai avut ,doar tu ,la tine in brate?dc sa te gandesti ca va fi iar un curcubeu in sute de nuante?degeaba te intrebi ,ca nu are cine sa-ti raspunda,dar ,tu sa te gandesti ca o sa fie iar un zambet si nimic nu se mai ascunde.
Exista mereu o virgula peste orice si vine mereu atunci cand tu sti sa sari peste obstacol...Daca tu nu te mai vezi,sa stii ,ca umbra ta iti seamana si ea singura va face un miracol. In razele ce bat te scalzi si prin ele iti amintesti,ce dor ti-a fost,iti e si nu te mai opresti,Cu ochi inchisi Tu vezi ce ai trait odata,apoi cu cer senin si-un zambet ii deschizi si iti spui "Eu am sa reusesc".
Vezi pe cate cineva ce iti arunca un cuvant, ca el sau ea inca mai stie,Tu simti intepaturi de dor,te-mbraci si fugi cu mintea la cea ce-o sa fie...Apoi te linistesti si vezi prin pasii cei facea ,ca nu mai e mult si o sa fie..Dar stai...ca tu ce-ai scris aici de fapt,e MONOLOG sau POEZIE...
Apoi cu trupul plin de atatea clipe dragi,
Te scalzi,te'afunzi si simti..
Cand te impiedici si mai cazi
Dar ai de ce sa te ridici.
Cu mintea tulbur si'ametit,
De-atata agonie..
Iti amintesti ca-ai vrut sa scrii, de fapt..
e MONOLOG sau POEZIE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu